Unul dintre cele mai rezistente materiale folosite în construcții, cărămida, este și printre cele mai vechi din istoria omenirii. Iar calitatea și rezistența acestui material este confirmată de clădirile istorice. Este suficient să ne plimbăm oriunde în lume și să observăm construcțiile vechi de sute ani din cărămidă. Pe lângă rezistență și costuri mai mici de întreținere pe termen lung, clădirile din cărămidă au și un aspect foarte plăcut.

De altfel, și pentru calitățile sale estetice, acest material este folosit inclusiv în decorațiunile interioare fiind preferatul celor care adoptă stilul simplu, rustic, tradițional.

Primele cărămizi datează din anul 7000 î.H. și au fost arse la soare

Potrivit brickarhitecture.com, acest material foarte rezistent și bun izolator termic și fonic datează încă din anul 7000 î.H. Primele cărămizi au fost descoperite pe teritoriul Turciei, în partea de sud, în jurul unei așezări antice.

La început, primele cărămizi au fost realizate în zonele calde și au fost uscate la soare. De pildă, egiptenii produceau cărămizile din lut amestecat cu paie iar dovada acestui lucru poate fi văzută și în zilele noastre la ruinele Harappa Buhen și Mohenjo-daro. Picturile de pe pereții mormântului din Thebe portretizează sclavi egipteni care cărau și amestecau argila pentru cărămizile ce erau uscate la soare.

Cea mai mare descoperire a venit cu invenția de cărămidă arsă în jurul anului 3500 î.H. De la acest moment, cărămizile au putut fi realizate și fără ajutorul soarelui și, astfel, în curând, au devenit populare și în zonele cu temperaturi mai scăzute.

Cărămida roșie, ”invenția” Imperiului Roman

Romanii, de pildă, preferau să-și realizeze cărămizi în primăvară, după care le păstrau timp de doi ani înainte de a le vinde sau de a le folosi. Iar pentru producerea cărămizilor, romanii au folosit doar lut roșu.

Tot ei au reușit să introducă astfel de cărămizi arse în întreaga țară datorită cuptoarelor mobile. Acestea erau cărămizi marcate cu semnul legiunii care supraveghea producția de cărămizi. Cărămizile romane diferă în mărime și formă față de alte cărămizi vechi, deoarece erau mai frecvent rotunde, pătrate, alungite, triunghiulare și dreptunghiulare. Cărămizile din cuptor au măsurat 1 sau 2 picioare romane cu 1 picior roman și uneori până la 3 picioare romane cu cele mai mari. Romanii au folosit cărămizi pentru clădiri publice și private de-a lungul întregului imperiu roman. Au construit ziduri, forturi, cultură, bolți, arcuri și fețe ale apeducturilor lor.

În timpul perioadei Imperiului Roman, romanii au răspândit arta cărămizii în Europa și au continuat să domine în perioada medievală și renascentistă.

Când Imperiul Roman a căzut, arta cărămizii aproape a dispărut și a continuat numai în Italia și în Imperiul Bizantin. În secolul al XI-lea, cărămizile s-au răspândit din aceste regiuni către Franța, care a adoptat rapid acest material foarte rezistent pentru construcții.